1Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`

4Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

7Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

8care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

9Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

10Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

14Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

15tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.

16Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`

19Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

20Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.

21Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

25Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.

26Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,

28ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

31Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

33Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

34Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:

35,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

36Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``