1,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``

2Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,

3şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.

4Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.

5Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.

6Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

7i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.

8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

9Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.

10Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

11pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.

12El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.

13Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

14I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.

15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

16Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.

17Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

18Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.

19Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

20a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.

21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

22Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

23Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,

24aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.

25El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

26Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.

27Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.

28Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

29A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.

30Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.

31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

32Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!

33El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,

34ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

35Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

36Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

37însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.

38El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.

39Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

40El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

41dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

42,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``

43Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.