1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``